HabitatA fost intalnit atat in apa salmastra cat si in apa dulce, in estuarele raurilor si zonele de coasta ale Peninsulei Yucatan, Mexic. IntretinereIn mod ideal, un acvariu bine plantat, cu cateva plante plutitoare si zone deschise pentru inot. Acvariul ar trebui sa fie cat mai mare posibil, deoarece in cazul acvariilor mici, dezvoltarea inotatoarei dorsale a masculilor poate fi afectata.

Acest lucru poate aparea, de asemenea, in conditii de supraaglomerare a acvariului. Aceasta specie trebuie tinuta in apa moderata sau chiar dura, cu un pH bazic. Atunci cand este tinut in apa moale sau acida, pestele slabeste destul de rapid, fapt indicat frecvent prin ciuperci si/sau aripioare paralizate.

Sarea nu este necesara, asa cum sunt mineralele "dure" (calciu, magneziu), acestea fiind esentiale pentru pastrarea sanatatii pe termen lung a acestei specii. DietaOmnivor prin natura, in salbaticie hranindu-se cu o varietate de detritus. Nepretentios, va accepta cele mai multe forme de hrana, fie congelata, vie sau uscata.

Cu toate acestea, hrana vegetala ar trebui sa nu lipseasca din dieta, cum ar fi spanacul oparit, castravetele sau fulgii de legume. Comportament si compatibilitateEste un peste linistit, potrivit pentru un acvariu comunitar, dar trebuie tinut numai cu alte specii care pot tolera apa dura. O optiune buna sunt viviparii, cum ar fi Xipho sau Platy (nu alte varietati de Molly, deoarece poate aparea incrucisarea), unele varietati de Gourami si Corydoras.

Unele varietati de Barbus si Tetra sunt, de asemenea, potrivite. Dimorfism sexualMasculul este putin mai mic si poseda atat un gonopodiu, cat si o inotatoare dorsala mare, lunga, asemanatoare unei vele. ReproducereRelativ dificil in comparatie cu alti vivipari.

Se recomanda sa fie tinuti intr-un raport de 2 femele la un singur mascul, deoarece masculul poate fi destul de viguros in urmarirea femelelor. Gestatia poate dura intre 4-8 saptamani, urmand ca pana la 200 de pui sa fie nascuti. Totusi un numar de 20-60 pui este mai frecvent intalnit .

Acestia sunt relativ mari si vor accepta nauplii de creveti, microviermi sau fulgi sub forma de pulbere inca de la nastere. Acvariul de reproducere ar trebui sa fie puternic plantat pentru ca puii sa supravietuiasca atacului parintilor sau al altor pesti. Cea mai buna metoda este de a muta femelele gravide intr-un bazin separat pana cand acestea dau nastere.

Interesant este faptul ca la pestii salbatici exista o mai mica probabilitate de a-si manca puii decat la pestii domestici.