Surrender. 40 de piese, o singura poveste

O carte remarcabilă scrisă de un artist militant, care înțelege că este în cea mai bună formă a lui când învață cum să se dezvăluie. Sincopat și ireverențios, introspectiv și edificator, volumul Surrender este povestea vieții lui Bono, structurată – nu foarte ordonat – în jurul a 40 de melodii aparținând trupei U2. Bono a crescut în zona de nord a orașului Dublin, cu un tată catolic și o mamă protestantă, într-o perioadă de intensificare a violențelor din conflictul nord-irlandez. Moartea mamei lui, pe când el avea numai 14 ani, a marcat absența ce avea să-i contureze dorința de a-și întemeia o familie. A pornit în viață simțindu-se mediocru, dar în final întreaga sa existență a fost o luptă contra premisei că toți oamenii sunt mediocri. Creativitatea sa este haotică, dar mereu prezentă… în studioul de înregistrări, pe scenă, în cadrul protestelor, pe culoarele Congresului sau într-un bar la colț de stradă. Citim despre furia lui ce nuanțează compozițiile sale despre iubire și nonviolență, îl auzim recunoscând faptul că orgoliul său „este mult mai mare decât stima mea de sine“. De-a lungul a patru decenii, membrii trupei U2 s-au transformat din niște adolescenți care visau la celebritate în cea mai importantă trupă din lume, iar Bono a devenit din activist cu jumătate de normă o forță cu normă întreagă în lupta pentru ștergerea datoriilor țărilor subdezvoltate și în efortul de a convinge guverne, în special pe cel al Statelor Unite, să acționeze de urgență pentru stoparea flagelului mondial numit SIDA. Suntem martorii înființării PEPFAR, Planul de Urgență al Președintelui pentru Combaterea SIDA. La momentul respectiv, acesta a constituit cea mai importantă intervenție în domeniul sănătății din istoria medicinei, în lupta împotriva unei singure boli. El îi descrie pe activiștii ONE, un ONG al cărui cofondator este, ca factivitsts, și vede organizația soră (RED) ca pe un „drog ușor“ ce deschide calea spre activism. Fanii U2 vor afla de ce consideră Bono că trupa U2 a rămas unită în pofida zecilor de ani de animozități personale și pătimașe disensiuni creative și vor descifra sensul celor mai cunoscute și mai influente cântece ale trupei. Ușile către viața interioară a lui Bono ni se deschid. Risipirea potențialului uman este o temă constantă, așa cum este și credința lui pe care o descrie ca abilitatea de a deosebi un semnal anume dintr-o mare de zgomote, „o voce timidă, dar constantă“ pe care o aude cel mai tare în căsnicia lui, în muzica lui și în lupta împotriva sărăciei extreme. Mai presus de orice, Surrender este o poveste de dragoste dedicată soției sale, Ali, pe care a invitat-o pentru prima oară în oraș în aceeași săptămână în care trupa se întâlnea pentru prima repetiție. Alison Stewart este regizoarea fiecărei scene majore din această dramă, inclusiv a celui de-al treilea act în care au pătruns de-acum, ridicând mai multe întrebări decât răspunsuri referitoare la dezideratele pentru care merită să lupți și la momentul oportun pentru capitulare. Bono, născut Paul David Hewson, a umplut stadioane, alături de trupa U2, timp de patru decenii. Trupa a vândut 170 de milioane de discuri și a câștigat 22 de premii Grammy, precum și nenumărate alte premii, inclusiv distincția „Freedom of the City“ din partea orașului Dublin și premiul „Ambasador al Conștiinței“ din partea Amnesty International. Trăiește împreună cu soția lui, Ali, și cei patru copii în Dublin, Irlanda. Surrender este prima lui carte.