Karl Popper (1902–1994) și Thomas Kuhn (1922–1996) sunt cei mai importanți doi filosofi ai științei din secolul XX. Cel dintâi a creat o nouă metodologie științifică, falsificabilitatea, potrivit căreia principalul scop al cercetării constă nu în dovedirea teoriilor științifice, ci în infirmarea lor, sau mai exact în găsirea de cazuri concrete care să le contrazică. În domeniul ideilor sociale și politice, Popper a realizat o critică sistematică a oricărei forme de totalitarism.

Kuhn, în schimb, s-a bucurat de o mare popularitate datorită interpretării sale în ceea ce privește dezvoltarea istorică a științei drept o succesiune de paradigme, fiecare dintre acestea călăuzind cercetarea pentru o lungă perioadă de timp, intrând apoi în criză și fiind înlocuită printr-o revoluție științifică de o nouă paradigmă incomensurabilă față de precedenta. Abordările specifice ale lui Popper și Kuhn sunt diametral opuse, iar polemica dintre cei doi autori a jucat un rol semnificativ în istoria științei din a doua jumătate a secolului XX. Manuel Cruz (profesor universitar de filosofie)