Cine sunt eu? – aceasta e întrebarea lui Pichu. Și a oricărui copil. Pichu este un personaj curios, care pornește într-o călătorie de autodescoperire plină de întâmplări neașteptate.

Pe parcurs, găsește răspunsuri – nu toate dintr-odată, nu toate ușoare – exact ca în viața reală. Copiii se vor regăsi în povestea și trăirile lui și vor simți că nu sunt singuri în întrebările lor. Dar Pichu e în toate felurile nu este doar o carte pentru copii.

Este o invitație pentru adulții din viața celor mici – să stea alături, să asculte și să descopere împreună ce înseamnă să fii tu însuți. O carte, două voci. O lectură, o mie de conversații!

Prin scanarea codului QR, adulții pot accesa un ghid care aprofundează povestea și oferă instrumente practice pentru a o transforma într-o conversație autentică cu copilul. Pichu e în toate felurile, scrisă de Ioana Bărbulescu și ilustrată de Andra Manea, este prima carte dintr-o colecție de povești terapeutice care țes fire de ascultare, înțelegere și învățare intergeneraționale. Copii care cresc și adulți care îi însoțesc – acesta este sufletul întregii colecții.

Parens. Copii este o colecție de povești terapeutice menită să consolideze relația dintre părinți și copii prin alăturarea inedită a suportului psihologic specializat cu ficțiunea. Într-o lume din ce în ce mai deconectată de sine, proiectul nostru își propune să faciliteze capacitatea părinților de a încadra și sprijini dezvoltarea abilităților emoționale ale copiilor, oferind materiale-suport care țes fire de ascultare, înțelegere și învățare intergeneraționale.

Organizate pe teme adaptate vârstei (preșcolari 3-6 ani și școlari mici 6-10 ani), materialele constau într-un picture book pentru copii și un ghid de lectură pentru părinți, care aprofundează tema poveștii în context psiho-socio-cultural și sugerează bune practici de educație parentală, într-un mod accesibil și aplicabil în diverse situații de viață. De exemplu: Cum îmi pot învăța copilul să fie confortabil în propriul corp și încrezător în a seta limite și permisiuni față de accesul altora la corpul său? Ce fel de mesaje conduc la atitudini sănătoase și pozitive în acest sens și ce rol am eu în a deconstrui prejudecăți care mă împedică să dau astfel de mesaje copilului într-un mod credibil și consecvent?

Ce conversații pot deschide cu copilul plecând de la povestea cu care am interacționat împreună prin picture book, pentru a ne cunoaște mai bine și a construi o relație de încredere? Următoarele exemple, non-exhaustive, constituie bazele tematicilor abordate de poveștile terapeutice și cu tâlc din colecția Parens. Copii: · eu în spațiu

• •conștientizarea lumii dincolo de sine, cât spațiu ocup și cum, interacțiuni cu ceilalți, empatie, responsabilități acasă, la grădiniță/școală; · cine sunt eu
• •descoperire de sine, încredere, am o voce, contez, nu sunt în competiție cu nimeni, am grijă de mine; · încercările mele
• •despre greșeli, a face rău, a repara, onestitate, perseverență, răbdare, pot face lucruri dificile; · alegerile mele
• •despre autonomie, capacitate de acțiune, consecințe, preferințe, plăcere; · emoțiile mele
• •recunoașterea, trăirea și înțelegerea emoțiilor, forme de reglare emoțională adaptate vârstei; · eu în corpul meu
• •explorare de sine, expresii de gen, transformare, limite și permisiuni; · eu cu ceilalți
• •despre colaborare, comunitate, sprijin, atașament sigur, refuz, respingere, acceptarea limitelor și a permisiunilor celorlalți, decentrarea stimei de sine de judecățile altora, incluziune; · eu în viața reală
• •despre oamenii pe care îi cunosc, cum interacționez cu tehnologia fără să mă îndepărtez de natură, comunitate, sens. Parens. Copii este o colectie originală, creată de autori români, căutând să contribuie la fundațiile unui canon psiho-educațional autohton care să reflecte progresul în gândirea și praxisul educației parentale, pornind de la rădăcini culturale proprii și familiar părinților și copiilor români. Parens. Copii aduce astfel o contribuție esențială atât în literatura de specialitate cât și în ficțiunea pentru copii, prin crearea de resurse care să reprezinte dinamicile familiale cu care ne confruntăm în spatiul românesc mai concret decât materialele traduse din contexte culturale diferite.