În plină campanie împotriva popoarelor germanice, Marc Aureliu (121–180 d. Hr.) își împărtășește reflecțiile asupra sensului vieții și acțiunii printr-o serie de însemnări. Reiese imediat că împăratul regretă că nu a avut suficient timp să se dedice filosofiei cu profunzimea cuvenită și, totodată, se conturează un parcurs filosofic care, printre griji, dezamăgiri și deșertăciunile lumii, caută un refugiu sigur în interiorul sufletului.

De-a lungul șirului de gânduri, în jocul de ecouri din dialogul lui Marc Aureliu cu sine însuși, se dezvăluie problematica împletire dintre filosofie, morală și politică pe care s-a întemeiat cultura occidentală. Manuel Cruz (profesor universitar de filosofie)