Cartea cuprinde prezentarea principalelor scrieri ale lui Martin Luther care au stat la baza Reformei; include prezentarea sumara a vietii reformatorului si un tabel cronologic al evenimentelor din acea perioada. Acest prim volum din Colectia Reforma ofera cititorilor din Romania posibilitatea de a lectura, in limba lor, scrierile esentiale ale lui Martin Luther care au stat la baza Reformei. De aceea, prezentul volum cuprinde patru lucrari fundamentale pentru directia gindirii reformatorului german: Cele 95 de teze, publicate in 1517, si trei scrieri din tumultosul an 1520: Despre libertatea crestinului (Scrisoare deschisa Papei Leon al X-lea), Despre robia babiloniana a bisericii si Catre nobilimea germana.

Cele 95 de teze afisate de Luther la 31 octombrie 1517 pe usa bisericii Castelului din Wittenberg reprezinta protestul tinarului teolog fata de sistemul indulgentelor care imbracase forme aberante prin activitatea calugarului dominican Johannes Tetzel. Scrise dintr-o motivatie pastorala si teologica, cu speranta ca vor constitui o baza pentru dezbateri teologice, tezele au fost traduse imediat din latina in limba germana si raspindite, in citeva saptamini, in toata Germania. A fost inceputul Reformei, al acelei miscari care a schimbat lumea.

In Scrisoarea deschisa Papei Leon al X-lea, Luther mai spera inca intr-o conciliere cu institutia papala, explicindu-si pozitia si demascind atacurile necinstite ale dusmanilor sai. Luther mai credea inca in buna-credinta a papei, la acea data. El anexeaza la scrisoare o lucrare scrisa in acea vreme, Despre libertatea crestinului, pe care o descrie ca fiind doar o carticica, dupa cum arata si forma ei, dar, totusi, in ea se cuprinde suma unei vieti crestinesti daca-i patrunzi sensul.

In ea, Luther rezuma superb conditia crestinului - crestinul este liber si domn peste toate, nefiind nicicind un supus. Crestinul este sluga a tuturor lucrurilor, fiind supus oricui. Libertatea se bazeaza doar pe credinta, pe relatia vie cu Hristos, pe care Luther o descrie intr-un mod impresionant.

Slujirea se bazeaza la rindul ei pe dragoste, care vine din credinta. El explica in continuare ce inseamna justificarea prin credinta si implicatiile ei pentru viata crestinilor, punind astfel bazele unei etici protestante. Reformatorul se opunea cu fermitate argumentului ca, daca mintuirea se putea obtine doar prin credinta in Dumnezeu, atunci nu ar conta, de fapt, modul de viata al credinciosului.

Pentru a clarifica o data pentru totdeauna acest argument gresit, Luther a dezvoltat invatatura sa despre faptele bune. Chiar daca limbajul si imaginile folosite de Luther provin din spiritualitatea mistica, aceasta lucrare reprezinta, fara indoiala, un document unic al gindirii crestine in general si al spiritualitatii protestante in special. Dintre cele trei mari lucrari ale anului 1520, Despre robia babiloniana este cea mai reprezentativa din punct de vedere teologic.

Daca in Catre nobilimea germana, Luther cere reforma societatii si a bisericii din exterior, acum se dedica schimbarilor din interior, a teologiei, in special a invataturii despre sacramente. Luther face o comparatie intre captivitatea poporului evreu in Babilon si robia crestinatatii sub practica sacramentelor catolice, care erau create de oameni si n-aveau nici un temei in Sfinta Scriptura. In lucrarea aceasta, Luther ataca mai direct bazele Bisericii Catolice medievale decit in Catre nobilimea germana.

Este evident ca Luther nu s-a oprit doar la constatarea abuzurilor din Biserica Catolica medievala, ci a trecut la o confruntare directa cu teologia si practica ei. Pe planul teologiei protestante, acest document este esential pentru intelegerea sacramentelor si a rolului lor in obtinerea mintuirii. Catre nobilimea germana a fost prima lucrare care contine indemnuri concrete referitoare la reforma bisericii, a universitatilor, precum si a vietii sociale si politice.

Importanta lucrarii consta mai putin in descrierea acestor reforme, si mai mult in justificarea lor teologica. La baza acestui pamflet se afla doctrina revolutionara despre preotia tuturor credinciosilor. Astfel, Luther a rasturnat relatia traditionala dintre stat si biserica, prin care bisericii ii revenea puterea absoluta.

Timp de secole, papalitatea a considerat ca toate autoritatile lumesti de la imparat in jos se aflau sub controlul absolut al bisericii si ca interventia bisericii in problemele seculare era absolut justificata, statului si reprezentantilor lui nefiindu-le insa permis sa se amestece in problemele bisericii. Luther a respins categoric suprematia bisericii asupra statului, chemindu-i pe reprezentantii statului sa-ti asume raspunderea pentru reforma bisericii din regiunile lor. Papalitatea a refuzat categoric sa corecteze abuzurile din biserica si sa initieze un program de reforma.

Ca urmare, Luther a formulat teza sa centrala conform careia aceasta trebuia sa fie obligatia statului, care, la rindul sau, a primit-o ca putere de la Dumnezeu. Cum spu