Utopia și formele societale utopice sunt prezente frecvent în literatura lumii dintr-un motiv cât se poate de firesc: viața reală a cunoscut și trăiește în vecinătatea sau în interiorul unor geometrii utopice. George Orwell este unul dintre scriitorii care a pus într-o formulă ficțională logica utopiei în penultimul său roman, Ferma animalelor, publicat pentru întâia dată la Londra, în 1945. Dincolo de mesajele de filosofie politică ale acestui mare roman alegoric, Ferma animalelor și-a conservat actualitatea literară mai ales prin lipsa de emfază, prin mixul de ludic și tragic, prin fraza esopică și, în același timp, atât de transparentă.

Propaganda și manipularea sunt temele principale ale acestor romane, cu o mențiune suplimentară de nuanță: romanul Ferma Animalelor a fost influențat în mare măsură de teoria marxismului care, la rândul ei, a servit drept principala sursă de inspirație pentru majoritatea romanelor distopice. Însă Ferma Animalelor a fost „proiectat să parodieze trădarea idealurilor socialiste de către regimul sovietic“, iar tonul parodic este formula discursivă dominantă, intenția fiind transparentă: satirizarea Revoluției ruse; în același timp, dincolo de intenția auctorială, romanul „are o aplicație mai largă în măsura în care (el) a însemnat că acel tip de revoluție (revoluție conspirativă violentă, condusă de oameni inconștienți, înfometați de putere) nu poate duce decât la o schimbare de stăpâni“. - Lucian Pricop.