Volumul Carminei Corbeanu, intitulat Cuneiforme în toamnă, creează contradictoria senzație de luminiș în asfințit, un amestec delicat de tonuri, la granița dintre iluminare și umbrire. Metafora asfințitului și metafora luminii se împletesc în structurile de adâncime ale poeticului, conturând un imaginar de tip sfumato, al tranzițiilor fine de la întuneric la lumină, o gradare a spectrului existențial, de la intuiția morții-trecere la epifania fulgilor de nea, de la toamna interioară la primăvara care îi scoate pe toți din înghețul sufletelor. Experiențele existențiale sunt selectate și ordonate într-un alfabet ego-esențializat, un decupaj subiectiv-reflexiv al lumii / al vieții.

Fiecare text ilustrează o esență de sine, o esență de gând și, mai ales, o esență de poezie, un concentrat-elixir liric... - Ana-Maria Norocea