„Orice formă de iubire atât de armonioasă adăposteşte fie o dramă, fie o farsă latentă. Şi până şi la cel mai cinstit om rămâne întotdeauna destulă stofă ca să faci un ticălos. Dacă există o manieră nobilă de a‑l iubi pe celălalt până şi‑n slăbiciunile lui, există un fel meschin de a‑l vlăgui, insistând asupra celor mai neînsemnate neputinţe ale sale.” — PASCAL BRUCKNER Oare e bine să trăim în convenţia de a fi împreună cu cineva până la sfârşitul vieţii, cu riscul de a ne distruge reciproc? _LUNI DE FIERE_ a devenit un roman cult: de peste patru decenii continuă cu aceeași intensitate să captiveze și să șocheze. Un roman al pasiunii și libertinajului, care aduce în prim-plan limitele psihologice ale plăcerii sexuale și criza cuplului modern, sătul de monogamie şi tradiţionalism.
ROMAN ECRANIZAT ÎN 1992, ÎN REGIA LUI ROMAN POLANSKI „Ca acele fiinţe care repetă întruna singura aventură a existenţei lor, îmi povestesc viaţa cui vrea s‑o asculte, doar cuvintele mă mai ajută să‑mi exorcizez destinul, să reînnod firele pe care accidentul le‑a rupt. O Penelopă pe dos, care reconstituie o tapiserie sfâşiată, vorbesc ca să continui să exist.”
Editura Trei5% înapoi„Orice formă de iubire atât de armonioasă adăposteşte fie o dramă, fie o farsă latentă. Şi până şi la cel mai cinstit om rămâne întotdeauna destulă stofă ca să faci un ticălos. Dacă există o manieră nobilă de a‑l iubi pe celălalt până şi‑n slăbiciunile lui, există un fel meschin de a‑l vlăgui, insistând asupra celor mai neînsemnate neputinţe ale sale.” — PASCAL BRUCKNER Oare e bine să trăim în convenţia de a fi împreună cu cineva până la sfârşitul vieţii, cu riscul de a ne distruge reciproc? _LUNI DE FIERE_ a devenit un roman cult: de peste patru decenii continuă cu aceeași intensitate să captiveze și să șocheze. Un roman al pasiunii și libertinajului, care aduce în prim-plan limitele psihologice ale plăcerii sexuale și criza cuplului modern, sătul de monogamie şi tradiţionalism.
ROMAN ECRANIZAT ÎN 1992, ÎN REGIA LUI ROMAN POLANSKI „Ca acele fiinţe care repetă întruna singura aventură a existenţei lor, îmi povestesc viaţa cui vrea s‑o asculte, doar cuvintele mă mai ajută să‑mi exorcizez destinul, să reînnod firele pe care accidentul le‑a rupt. O Penelopă pe dos, care reconstituie o tapiserie sfâşiată, vorbesc ca să continui să exist.”