Mi s-a părut că pot vedea în acest volum de nuvele şi un epos al iubirii consacrate de taina nunţii cu adâncimi pe care m-am simţit îndemnat să le citesc într-o cheie simbolică întemeindu- mă pe indiciile autorului. Sfera Nuvelelor exemplare se deschide în Prolog către cititor cu un portret al artistului la bătrâneţe - singurul portret autentic al lui Cervantes de altfel -şi se închide cu imaginea scriitorului în act: stegarul Campuzano îşi visează opera şi-o istoriseşte şi e visat el însusi de ea motiv pe care avea să-l preia Borges. La mijloc fascinanta forfotă pestriţă a vechii Spanii şi a lumii mediteraneene se ordonează în puternice linii de forţă simbolice.

Sorin MARCULESCU