Un „roman-antologie” alcătuit din 38 de povestiri ale unor scriitori fictivi, cărora li se dau și scurte notițe biobibliografice inventate. Fiecare autor este dintr-una din țările în care opera lui Pavić a fost tradusă. Volumul este gândit ca o antologie a literaturii lumii, reflectând atât spiritul literaturii locale, cât și stilul unic al creației paviciene.

Este inclusiv o povestire scrisă de un autor român, Ion Opulescu, despre o aristocrată care a existat cu adevărat, Natalia Cheșco, căsătorită cu Milan I al Serbiei. Povestirile conțin „sertare” secrete care te îndeamnă să cercetezi, să gândești, să faci legătura între personaje, adesea ca un cititor-detectiv, dar care caută indicii în literatură. O altă povestire este despre un „fotoliu de murire” în care, dacă te așezai, îți pierdeai viața.

Un fotoliu care ajunge la diferite persoane, de-a lungul anilor, de la un căpitan de vas la un negustor de antichități, păstrându-și misterul. În alta, aflăm cum cântecul păsărelelor dintr-un parc parizian ascunde numele unui criminal care, cu secole în urmă, răpise pe nedrept onoare și viața femeii cu care era însurat. „Romanele lui Pavić ar putea fi caracterizate ca aparținând realismului magic. […] O încercare de a sfida gravitația vieții obișnuite.” Anne Tyler, The Philadelphia Inquirer „Teatru de hârtie, roman prodigios de eterogen, în care canonul literar luptă cu inerţia, în sensul reducţiei dintre esenţă şi existenţă, pare infuzat de acel dicton cu tentă paradoxală al lui Hippolyte Taine: «Stilul nevăzut este perfecţiunea stilului».” Mariana Ștefănescu „«Ciudată este cartea care devine cu atât mai coerentă, cu cât este mai fragmentară», scriau Deleuze și Guattari.

Ciudate și coerente sunt cărțile lui Milorad Pavić, a căror lectură capătă o nouă dimensiune. Nu ne putem gândi decât la Italo Calvino, cu care împărtășește gustul literaturii combinatorii și mânuirea unui umor caustic și totodată tandru, sau la Umberto Eco – același profil de erudit, de universitar care scrie o narațiune cu «sertare secrete» […]. Milorad Pavić se diferențiază totuși printr-o proză mult mai accesibilă, rapidă și proaspătă, care dă o tentă singulară cărților sale.” authologies.free.frnn „Fiecare nou roman al lui Milorad Pavić tălmăcit la noi de aceeaşi traducătoare şi cunoscătoare a lumii paviciene, Mariana Ştefănescu, este o sărbătoare, aşteptată îndelung, degustată pe îndelete, reluată iar şi iar.

Dacă pentru cititor romanul este o piatră de încercare, se pot doar ghici şi intui câte dificultăţi îi pune celui ce-l descifrează, îi palpează legăturile subterane, îi depistează reţeaua cu noduri formate din cuvinte-cheie ca să-l încifreze în limba română.nÎnsă Milorad Pavić este mai mult decât înnoitorul romanului contemporan. Cine are dorinţa, curiozitatea şi răgazul să-i exploreze bibliografia poate descoperi opera unui creator uriaş: un istoric literar dublat de un eseist şi convieţuind cu un scriitor total – a debutat ca poet, s-a format în spaţiul prozei scurte, a trecut la roman, alternând cele două formule epice, a experimentat apoi şi în dramaturgie.” Elisabeta Lăsconi