Considerat cel mai mare poet al Rusiei, Alexandr Sergheevici Puskin (1799-1837) a scris si proza scurta, romane in versuri, basme si dramaturgie. Chiar daca nu a inventat limba rusa moderna, asa cum considera unii, a dus la bun sfarsit actiunea celor care luptau de decenii pentru impunerea limbii ruse vorbite – bogata, colorata, vie – in dauna celei incremenite a textelor administrative si religioase. Puskin a fost initiatorul folosirii dialectului local in poeziile si piesele sale, creand un stil propriu in care amesteca naratiunea cu teatrul, idila si satira, si avand o influenta majora asupra scriitorilor rusi care i-au urmat.

Puskin are si meritul de a fi eliberat literatura rusa de covarsitoarea influenta straina, inspirandu-se din marii autori europeni, fara a deveni insa un palid imitator al acestora, spre deosebire de predecesorii sai. Dintre numeroasele operele memorabile ale lui Puskin, amintim poemele Ruslan si Ludmila, Fantana din Bahicsarai, Prizonierul din Caucaz; romanul in versuri Evgheni Oneghin; dramele Boris Godunov, Rusalca, Micile tragedii. Geniul lui Puskin este patruns de luminoasa armonie a muzicii lui Mozart, de eleganta artistica, adesea dramatica, dar fundamental solara a acestuia.

O claritate apolinica, o transparenta a sufletului, la limita indicibilului si misteriosului, toate aceste caracteristici se regasesc in dramele poetice din Micile tragedii. Micile tragedii sunt, deci, rodul amar al intalnirii poetului cu trecutul, in expresia paradigmatica a careia reinvie cavalerii pasiunilor devorante: Faust, Don Juan, Cavalerul avar, Salieri. Toti acestia ospateaza in timpul ciumei, gusta – adica – din marile placeri pe margine de prapastie, sub semnul predestinarii tragice.

Demonul ii impinge pana la punctul de varf al pasiunilor, ca de acolo sa-i arunce, in virtutea implacabilei lucrari a dialecticii, direct in bratele Mortii. Acad. Mihai Cimpoi Cu cat inspiratia este mai puternica, cu atat este nevoie de mai multa migala pentru a-i da glas.

Il citim pe Puskin si versurile lui sunt atat de curgatoare, atat de simple, incat avem impresia ca ele s-au randuit intr-o astfel de forma, asa, de la sine, fara nicio greutate. Nu ne dam seama insa cata munca a cheltuit poetul pentru ca totul sa iasa atat de simplu si de curgator.

• •Lev Tolstoi Suntem niste pigmei in comparatie cu Puskin. Nu mai exista printre noi un asemenea geniu. Ce frumusete, ce vigoare are fantezia lui!
• •Feodor Dostoievski